Urătură pocăită: ne contextualizăm. Acești frați au mers ieri cu uratul în multe case, semănând cuvântul lui Dumnezeu. Mulțumim fraților că ne-ați binecuvântat și pe noi cu această operă de artă!

Întrebare: ce părere aveți despre contextualizare? Până unde ne putem contextualiza? În ce feluri putem adapta mesajul Evangheliei la cultura noastră moldovenească, fără ca să ne facem vinovați de sincretism?

Iată mai jos textul urăturii:

Aho, aho, surori și frați,

Stați puțin și nu mânați!
Inima vă pregătiți
Și cuvântu-mi auziți:

Cu mulți ani în urmă,
În câmp, lângă turmă,
Trei păstori ședeau,
Turma privegheau.

Iar la miezul nopții,
Din mijlocul bolții,
Îngeri au venit
Și le-au glăsuit
Că din cer de sus
A venit Iisus!
În sărac lăcaș
Sfântul copilaș,
Soarele dreptății,
Astrul dimineții!

El, Mântuitorul,
Va salva poporul
De păcat și moarte,
De focul ce arde,
De chin și urgie
Pentru veșnicie…

Ia mai faceți roată
Și strigați odată
Plini de bucurie:
DOAMNE, SLAVĂ ȚIE!

Și-a crescut Iisus,
Rămânând supus.
Mielul blând, smerit,
Din ceruri venit,
Ca să rabde-aici
Și scuipări, și bici,
Și cuvinte-amare,
Și priviri murdare.
Prins și judecat,
S-a lăsat legat.

El, Cel fără vină –
Rege din lumină,
S-a lăsat lovit,
Pe lemn răstignit
Cu cuie de chin,
Pline de venin,
Pline cu ocară
Și osândă-amară…

Și-a purtat așa
Vina mea și-a ta,
Vina tuturor –
Miel ispășitor.

Ia mai faceți roată
Și strigați odată,
Plini de pocăință
Și recunoștință
Pentru jertfa Lui:
SLAVĂ MIELULUI!

El a biruit
Și ne-a mântuit!
Ne-a răscumpărat
Din greul păcat.

Și-a plecat în sus
Regele Iisus,
În slavă, ‘n lumină,
Cerul I se-nchină
Îngeri serafimi,
Falnici heruvimi –
Toți I se supun
Și-ntrun glas Îi spun:

„Vrednic este Mielul,
Răscumpărătorul,
Să ia toată cinstea,
Slava, și puterea,
Și mărit să fie
Pentru veșnicie!

Și acuma sus
Păstorul Iisus
Ne-așteaptă pe noi,
Ale Sale oi.
Ne gătește loc
Să scăpăm de foc –
Focul ce va arde
Lumea de păcate.

Deci, să ne sfințim,
Să ne curățim
De ce e spurcat
Și e necurat.

Să lăsăm păcatul
Care umple iadul,
Să lăsăm mândria,
Ura, lăcomia,
Să lăsăm minciuna
Pentru totdeauna!

Și, cu duh zdrobit,
Să mergem grăbit
Calea de credință
Și de pocăință
Să ajungem sus,
Unde e Iisus!

Ia mai faceți roată
Și strigați odată,
Cu gândul senin
Și cu pieptul plin:
DOAMNE, AJUTĂ-NE!
AMIN!